joi, 31 decembrie 2009

CNP-uri nefolosite pentru orange young

Mi-am reincarcat cartela (o data dupa 2000 de ani) si dau sa imi activez o optiune orange young si imi zice ca e folosita ... mzg ... am cautat la prieteni si nimeni nu avea . Mi-a sarit in ajutor Laura si mi-a zis sa caut siteuri pe care sunt cnp-uri nefolosite . Am gasit un site da nu mergeau ca erau folosite si decat sa le incerc pe toate am cautat alt site .
Am dat peste un site care dupa fiecare refresh de pagina da o noua lista de cnp-uri care nu au mai fost afisate .
In caz ca sunteti in aceeasi situatie ca mine va recomand SITE CU CNP-URI NEFOLOSITE PENTRU ORANGE YOUNG .

Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

Uratura

Tot ma "plimbam" pe net in baschetii mei nike , in lipsa de idei fiind si am dat peste o uratura si m-am gandit sa-i fut un copy/paste ca sa vi-l dau si voua sa nu ziceti ca-s bulangiu si nu va ur ... Da care vrea uratura mea personala aia de drogati puteti da un CLICK AICI

Aho, aho!
Maine anul se-noieste
Plugusorul se porneste
Si incepe-a colinda
Pe la case a ura.

Iarna-i grea, omatu-i mare,
Semne bune anul are,
Semne bune de belsug
Ca si brazda de sub plug.
Manati mai, hai, hai, hai!

Aho, aho, Plugurel mititel
Cu rotilele de fier,
Plugusor cu sase boi,
Plugusor manat de noi,
Nu ca plugul lui Tarata
Tras de zece pui de mata,
Unu-i lung si altu-i scurt
Da-mi colacul sa ma duc.
Roata-n brazda, mai flacai,
Manati mai si hai, hai, hai!

Si cand graul a fost copt
Treierat si vanturat
In care l-a incarcat
Si la moara a plecat,
Acolo a macinat

Si-a facut un colac pentru sat
Pe piatra morii masurat,
In cuptor l-a varat prin tinda
Si 1-a scos afara c-o grinda,
Si l-a taiat in doua
Si ne-a dat si noua;

Noi am rupt in cinci
Si-am dat si la calici,
Care stau cu limba-n gura
Si nu stiu nici-o uratura
Manati mai, hai, hai, hai!

Jupaneasa gazda a facut
Un colac rar
Si-mpletit frumos
Pentru plugarasi scos;
Si 1-a taiat in doua
Si ne-a dat si noua;
Si 1-a taiat in cinci

Si mi-a dat si mie
Ca-s incaltat cu opinci,
Cu opinci ingurguiate,
Cu paie de ovaz legate.
Manati mai, hai, hai, hai!

Am mai avea de urat
Dar nu suntem dintr-un sat apropiat
Ci din loc indepartat,
Unde iepurele
Sti-a pazi oile,
Iar vulpea gaini nu pofteste.
Mai indemnati, mai flacai,
Hai, hai, hai!
Mai manati, mai!

(Sursa : http://www.rightwords.ro)

Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

Tema noua

Dupa cum vedeti mi-am tras tema noua pe blog ... M-am gandit sa va pun un link ca sa gasiti si voi mai usor niste teme de blogspot sau wordpress ...

http://themecraft.net/ aici gasiti ceva teme interesante pentru blogurile voastre . Sper sa va fie de ajutor ...

Un an nou fericit tuturor !

Avand in vedere ca nu o sa am timp maine pentru ca voi fi ocupat cu uratul rudelor :-@ , o sa va urez de pe acum un an nou fericit si sa aveti detoate in 2010 . Poate se gandesc astia sa ajute betivii prin ieftinirea alcoolului , drogatii prin legalizarea ierbii , obsedatii sexual legalizarea prostitutiei si curve moca :)) , soferiol sa le micsoreze taxele si multe altele ...
In caz ca nu o sa apuc sa intru nici pe 1 (e ziua lu tata :-@) , le urez la multi ani si celor pe care ii cheama Vasile/Vasilica si derivatele . :D

Sper ca din 2010 sa fiu mai activ si sa pun chestii mai interesante pe blog in asa fel incat sa aduc cat mai multi cititori .

luni, 28 decembrie 2009

In pula mea !

Ma uitam pe un blog (chiar nu vreau sa dau nume) , si vad un cacat ca Spuneti nu drogurilor . Pai cum pula mea ?! In primul rand spunet nu tigarilor futui ! Am prieteni care sau lasat de iarba si nu se pot lasa de tigari in pula mea ! Tot se insista pe subiectul droguri . Toata lumea e antidrog , toata lumea are pe blog spuneti nu drogurilor , toata lumea se caca pe ea cu antidrog . Ia faceti voi un experiment si fumati o luna iarba si tutun si apoi vedem de ce iti vine mai greu sa e lasi . De drroguri sau de iarba ?! Bine ca nu legalizeaza astia drogurile ca o sa puna pe "dilari" sa scumpeasca iarba ... Cautati niste informatii despre droguri si vedem ce spune acolo despre dependenta . Chiar o sa fac un sondaj de opinie sa vad ce parere aveti despre aceste lucruri , nu va cer sa comentati ca stiu sigur ca nu o sa comenteze nimeni . :-??

Hai ca-s obosit , ne mai vedem dupa ce ma trezesc .


Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

duminică, 27 decembrie 2009

Lipsa de ocupatie

Mda ... eram la calculator si imi cazuse ceva pe sub masa si ma aplec dupa el si deodata vad multe chistoace pe jos . Nimic anormal , cred , dar ideea e ca scoica (unde imi pun chistoacele) , era cam plina cand am plecat de acasa si sormea s-a gandit ca poate e prea mult in scoica si sa dea si pe jos umpic ...
De ce pula mea nu a facut o gaura in podea si sa bagea vreo doua chistoace si la furnici ca poate vor si alea sa fumez putin ... Sper ca nu vor simti furicile mirosul de la scrum ca sigur vor veni sa se ia de mine , in numar mare , ca nu le-am dat si lor . La fel cum vin cand simt mirosul de la ceva dulce pula-n masa ...

Nu stiu ce-s cu debitatiile de mai sus , dar sunt putin stresat de la oboseala acumulata lipsa de ocupatie ... inceput de durere de cap , foame nu pot spune ca am mancat destul ...
In fine ...


Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Uniti sub tricolor

In sfarsit am ajuns si eu sa ascult compilatia . De ce asa tarziu ? :)) Pai "datorita faptului pentru ca s-a intamplat sa fie asa" , am fost ocupat (asta ca sa o scot pe Ada :)) ) si nu am avut timp sa ma intalnesc cu ea sa imi dea cd-ul ... Am primit albumul miercuri iar azi am reusit sa imi reconectez cd-romul , ca sa pot asculta compilatia . Am dat cu urechea peste disc si suna chiar foarte bine . Pe compilatie se gasesc si piesele Vama de Est (Cristi si Yehova , pentru necunoscatori) - Basarabia Pamant Romanesc si Kryp cu Bullet - Romania mea . Sa nu ma asaltati pe messenger sa va trimit piesele sau plm ... sincer chiar nu o sa vi le trimit , la fel cum am facut si cu celelalte albume cumparate . Aici e ceva mai special ... deoarece banii stransi din vanzarea albumelor , nu vor intra in buzunarele nimenui si nu isi cumpara nimeni masina din ei , ci vor fi trimisi la o scoala din Tiraspol .
Pretul discului este 10 lei si se livreaza oriunde in tara . Pentru mai multe detalii www.unitisubtricolor.ro .

Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

Cum putem comunica cu mortii

Comunicarea cu “taramul de dincolo” a reprezentat dintotdeauna una dintre cele mai populare teme ale povestilor horror. La fel ca majoritatea legendelor si istoriilor, si aceasta are un sambure de devar stiintific, si anume comunicarea dintre oameni si fantome prin intermediul semnalelor radio. Fenomenul are si un nume specific – fenomenul vocii electrice sau EVP.

Multi oameni de stiinta au incercat sa stabileasca un soi de punte cu "lumea cealalta", folosindu-se de diferite dispozitive tehnologice. In 1920, Thomas Edison a avansat ideea ca eu-ul nostru, transferat in lumea de dincolo, isi pastreaza abilitatea de a influenta materia chiar si din acel "loc". Daca asa stau lucrurile, atunci echipamentele senzitive ar trebui sa poata inregistra aceste efecte, doar ca trebuie inventate.

Friedrich Jurgenson, un documentarist suedez, este unul dintre cei mai faimosi cercetatori ai EVP. El a inregistrat accidental pe banda magnetica vocile rudelor sale decedate. Dr. Konstantin Raudive, psiholog din Latvia, a fost adeptul si sustinatorul lui Jurgenson. Impreuna, au derulat numeroase experimente, iar Raudive a inteles in scurt timp ca cele mai bune rezultate pot fi obtinute atunci cand procesele de inregistrare sunt acompaniate de "zgomot alb". El credea ca mortii folosesc cumva acest zgomot, transformandu-l in sunetul vocii lor.

Vocile electrice vibreaza, de obicei, la frecvente inalte. Ritmul frazelor acestor voci este, de asemenea, neobisnuit si supranatural, iar tempo-ul vorbirii este in general mai rapid decat in mod normal. O alta caracteristica tipica este monotonia. Cea mai intriganta parte a fenomenului este aceea ca o persoana care are parte de EVP recunoaste fara echivoc vocile rudelor sale decedate, mai ales in cazul unei inregistrari de calitate inalta.

Este vorba despre autodeceptionare sau este realitate? Un experiment simplu poate sa "faca lumina". Nu sunt necesare decat un aparat radio AM/FM cu functie de inregistrare si o pereche de casti pentru a putea asculta vocile electronice. Se ia o caseta audio virgina, se introduce in aparatul de radio, iar castile se monteaza pe urechi. Apoi se porneste aparatul si se cauta frecvente fara acoperire. Se intra intr-o stare de relaxare, inregistrarea este pornita si li se cere, verbal, mortilor sa vorbeasca. Incercarea interceptarii vocilor in timpul inregistrarii nu este de vreun folos, acest lucru nu se va intampla.

Sincer chiar nu am curajul necesar sa fac ceea ce scrie in urmatoarele randuri . Daca se gaseste vreun curajos si vea sa faca acest lucru , sa ma anunte si pe mine daca a mers , asa de curiozitate . :| O sa va dati seama dupa ce cititi , ce vreau sa zic defpat !

Trei pana la cinci minute mai tarziu, inregistrarea trebuie intrerupta si caseta derulata inapoi. Se procedeaza la ascultarea inregistrarii, cu volumul reglat initial la 20%, apoi la un nivel mai confortabil. Concentrarea trebuie indreptata mai ales asupra sunetelor statice, fata de care urechea trebuie sa se obisnuiasca pentru a detecta momentul in care omogenitatea sonora este vag perturbata. Atentie!

Atunci cand se asculta pentru prima oara inregistrarea, ar trebui observate momentele sunetelor neobisnuite. A doua oara, aceste momente sa fie studiate cu atentie. Apoi ascultate iar, cu atentie marita asupra celor mai "suspecte" pasaje. Subiectul va observa un lucru bizar. Cu cat asculta mai mult inregistrarea, cu atat momentele suspecte se vor auzi mai clar, ca si cand s-ar dezvolta. Totusi, nu trebuie trase concluzii premature, de vreme ce aceste sunete pot avea origini explcabile. In mod normal, asemenea experimente presupun prezenta de spirit si curaj.

Funny video



Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

vineri, 25 decembrie 2009

Noi in anul 2000 compusa de Horia Moculescu

Iata melodia dupa care s-a inspirat Guess Who , pentru melodia Locul potrivit . Noi in anul 2000 este o melodie cmpusa de Horia Moculescu prin anii '70 .

Uratura de Anul Nou

100% creatie proprie . =)) Uratura drogatilor
Aho , aho copii si frati
Si betivi dar si drogati
Pe canea voi loc luati
Si un joint voi sa fumati

Maine anult se innoieste
Iarba cred ca se scumpeste
Nu-i problema c-avem bani
La fel de multi ca si dusmani

Iarba multa speram sa fie
Sa ve-m ce rula-n hartie
Pizde buni noroc cu caru
Sa ne cante Dan Spataru

Cat mai mult H sa avem
De ocb-uri mai vedem
Ia mai manati frati drogati
Si muscati dintr-un carnat
Iaaaaaaaaarba iarba iarba iarba


... to be continued =))


Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

joi, 24 decembrie 2009

Craciun Fericit !



cezareell va ureaza un Craciun Fericit si sa aveti parte de tot ceea ce va doriti ! Si sarbatori fericite in continuare !

Yahoo Messenger 10


M-am gandit sa pun un link cu trimitere la download-ul gratuit al celebrului yahoo messenger 10 . Ca tot mi se blocheaza statusul la asta 9 , m-am gandit ca poate nu o sa imi mai faca figuri messenger-ul 10 . Poate o sa va fie si voua de folos candva :P
Nu va panicati , link-ul va trimite pe softpedia .


CLICK AICI PENTRU DOWNLOAD

Neata lume

Buna dimineata . Se pare ca nu am dormit toata noapte , nu pot spune degeaba chiar daca Serban acu doarme ca un bou , da plm , o sa-l pis eu in cur , o sa-mi vina mie randul . Oricum , nu am stat si am pierdut noaptea aiurea . Pe langa faptul ca am stat si am vorbit cu prietena [Kidu/Andreea(cum vreti sa-i spuneti)] , m-am uitat si la Un film horror . Nu prea mi-a placut mie asa in general , ca is cam adormit si mi se pare normal acest lucru ...
Am cautat pe youtube un trailer , dar nimic . :| In fine . O sa incerc sa fac eu un trailer si sa vad ce-mi iese , il voi urca pe iutub si il voi posta . Pana atunci cautati Train 2008 .
Last Edit : Nu pot sa spun nimic altceva decat sa-mi bag pula in KM Player si in iutub . In primul rand in iutub (chiar daca ordinea e inversa) pentru ca nu am gasit nici macar un trailer pentru acest film si in al 2-lea rand in KM Player ca nu imi da voie sa decupez anumite secvente din film . O sa incerc si alte chestii , sper sa-mi iasa , altfel tre' sa povestesc eu inceputul ! :-<


Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

Pana de idei

Nu am mai postat de vreo 3 zile pe blog ... am cam intrat in pana de idei ... Sper sa imi revin repede ...
Urmeaza doua nopti albe una dupa alta si nu stiu daca o sa dorm prea mult ... La 5 azi si maine tre' sa joc table cu Serbanel ca anu trecut . :)) Traditia merge mai departe . :))
Mi-am adus aminte de o piesa veche si misto ... Sper sa va placa ... si sper sa imi revin si eu din pana asta de idei .




Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

luni, 21 decembrie 2009

Revolutia romana din 89


De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Revoluţia română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă şi demonstraţii în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârşitul regimului comunist din România şi la căderea lui Nicolae Ceauşescu. Demonstraţiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul controversat şi execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale Elena. Înainte de revoluţia română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod paşnic la democraţie; România a fost singura ţară din blocul estic care a trecut printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi.

Înainte de revoluţie
Pentru detalii, vezi: România comunistă.

La fel ca în ţările vecine, în anul 1989 majoritatea populaţiei din România nu era mulţumită de regimul comunist. Politica economică şi de dezvoltare a lui Ceauşescu (inclusiv proiecte de construcţii grandomane şi un regim de austeritate menit să permită României să-şi plătească întreaga datorie externă) era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din ţară; în paralel cu creşterea dificultăţilor economice, poliţia secretă, Securitatea, era omniprezentă, făcând din România un stat poliţienesc.

Spre deosebire de conducătorii Pactului de la Varşovia, Ceauşescu nu a sprijinit interesele Uniunii Sovietice, ci a urmărit o politică externă proprie. În timpul când liderul sovietic Mihail Gorbaciov vorbea despre reformă, activitatea lui Ceauşescu semăna cu megalomania şi culturile personalităţii ale liderilor comunişti est-asiatici precum nord-coreeanul Kim Ir-sen.

În martie 1989, o serie de activişti de frunte ai P.C.R. au protestat printr-o scrisoare împotriva politicii economice a lui Nicolae Ceauşescu („Scrisoarea celor şase”), dar la scurtă vreme, Nicolae Ceauşescu obţine o victorie politică importantă: Republica Socialistă România reuşeşte achitarea datoriei externe de circa 11 miliarde dolari, cu câteva luni înainte de termenul pe care chiar dictatorul român îl preconizase.

La 11 noiembrie 1989, înainte de congres, pe străzile Brezoianu şi Kogălniceanu din Bucureşti, studenţi din Cluj-Napoca şi Bucureşti au demonstrat cu pancarte „Vrem reforme!” împotriva guvernului Ceauşescu. Studenţii Mihnea Paraschivescu, Graţian Vulpe, economistul Dan Căprariu-Schlachter din Cluj-Napoca şi alţii au fost arestaţi şi anchetaţi de lucrătorii Securităţii de la Penitenciarul Rahova pentru propagandă împotriva societăţii socialiste.[1] O încercare timidă de a protesta împotriva regimului combinată cu bucuria calificării naţionalei române de fotbal la un campionat mondial (victoria cu 3-1 în faţa naţionalei Danemarcei a făcut ca după 20 de ani România să participe din nou la un campionat mondial, cel din Italia) a fost dispersată de Securitate, care şi-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenţi.

Căderea Zidului Berlinului şi înlocuirea în noiembrie 1989 a liderului bulgar Todor Jivkov sunt semne ale unui climat revoluţionar în Europa de Est. Între 20 şi 24 noiembrie 1989 a avut loc Congresul al XIV-lea al PCR, care - contrar aşteptărilor opiniei publice interne şi internaţionale - nu a adus nici o schimbare în politica partidului. Ceauşescu a fost reales în funcţia de secretar general al P.C.R., partidul unic (comunist) din România. De asemenea, ceilalţi membri ai Comitetului Politic Executiv (CPEx) al CC au fost confirmaţi în funcţia lor. În discursul final rostit la Congres, Ceauşescu a amintit şi de Pactul Molotov-Ribbentrop, cerând anularea consecinţelor acestuia (implicit, retrocedarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei şi Bucovinei de Nord, anexate în virtutea acestui pact).[necesită citare]

În luna decembrie 1989, în ziarul Scînteia, apare pe prima pagina un discurs al preşedintelui Ceauşescu transcris cu toate greşelile gramaticale şi de pronunţare pe care acesta le făcea în exprimarea orală. A fost un semnal transmis în toate cotloanele ţării, fiindcă ziarul avea o răspândire naţională necondiţionată de numărul cititorilor (puţini au citit însă acea primă pagină). Numărul respectiv al Scînteii a dispărut însă apoi din bibliotecile publice.[necesită citare]

La 4 decembrie, 1989 Ceauşescu a participat împreună cu o delegaţie la întrunirea din Moscova a conducătorilor ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia, şi a fost primit separat de Mihail Gorbaciov. Liderul sovietic a ţinut o informare cu privire la rezultatele întâlnirii pe care o avusese cu George H. W. Bush în Malta.
[modifică]
Cronologia ultimelor 80 zile ale regimului Ceauşescu

Sursa: „Carol Roman: Ceausescu - Ultimele 100 de zile fatale”, Editura Carro
2 octombrie - Nicolae şi Elena Ceauşescu fac o vizită de lucru în judeţul Ialomiţa. Vizită la unităţi de industrie alimentară din capitală (cuvântare).
4 octombrie – Nicolae şi Elena Ceauşescu fac o vizită de lucru la ICS, inginerie tehnologică.
5 octombrie – Consfătuire de lucru la CC al PCR (cuvântare).
6 – 8 octombrie – Nicolae Ceauşescu participă la festivităţile de la Berlin consacrate împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea RDG (dată la care începe destrămarea regimului comunist din această ţară).
La 7 octombrie au loc întâlniri cu Jivkov şi Honecker şi secretarul P. C. Vietnamez.
9 octombrie – Nicolae şi Elena Ceauşescu efectuează o vizită în pieţe agroalimentare din capitală. Întâlnire cu Yasser Arafat.
10 octombrie – Nicolae şi Elena Ceauşescu fac o vizită în pieţe şi la institutele de cercetări.
12 octombrie – Şedinţă CPEx. al CC al PCR. Întâlnire cu conducerea comisiei economice româno-americane (cuvântări).
14 octombrie – Nicolae şi Elena Ceauşescu participă la deschiderea celei de a XV–a ediţii a Târgului Naţional Bucureşti (TIB); – Nicolae şi Elena Ceauşescu fac o vizită în judeţul Bistriţa-Năsăud (cuvântări).
16 octombrie – Nicolae şi Elena Ceauşescu participă la un miting popular la Bistriţa; primirea delegaţiilor ţărilor socialiste la TIB (cuvântare).
18 octombrie – Telegrame legate de realegerea lui Nicolae Ceauşescu; şedinţa Tratatului de la Varşovia (cuvântare).
19 octombrie – Primiri: trimisul Iranului
20 octombrie – Şedinţă CPEx. al CC al PCR. (cuvântare).
21 octombrie – Elena Ceauşescu prezidează Plenara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului (cuvântare Elena Ceauşescu).
23 octombrie – Primiri: reprezentantul Ciprului (cuvântare)
24-25 octombrie – La Plenara lărgită a CC al PCR, Nicolae Ceauşescu prezintă expunerea „Cu privire la problemele socialismului, ale activităţii ideologice, politico-educative, de dezvoltare a conştiiţei revoluţionare, de formare a omului nou, constructor conştient al socialismului şi comunismului în România”.
26 octombrie –– Nicolae şi Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru în Capitală; apariţia în presă de date de recolte false („Scînteia”, „România liberă”, ş.a.)
27 octombrie – Nicolae Ceauşescu susţine o cuvântare la Marea Adunare Naţională (MAN).
28-30 octombrie – Nicolae şi Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru la Brăila, cuvântare la miting, acordarea titlului de „erou agrar” pentru judeţul Brăila.
3 noiembrie – Apariţia unei cărţi a Elenei Ceauşescu în Siria.
7 noiembrie – Conferinţe judeţene de partid
8 noiembrie – Ziarele „Scînteia”, „România liberă”, ş.a. susţin campania pentru realegerea lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general; Vizită în unităţi industriale şi ştiinţifice din Bucureşti.
9 noiembrie – Conferinţa organizaţiei municipale Bucureşti. (cuvântare)
10 noiembrie – Consfătuirea secretarilor cu probleme economice la CC al PCR; apariţia unei cărţi standard Nicolae Ceauşescu în Tanzania.
14 noiembrie – Primiri: ministrul de externe cubanez, ziarist din China, apariţie carte standard Nicolae Ceauşescu la Bogota.
16 noiembrie – Interviu acordat agenţiei de presă „Prensa Latina”, mesajul lui Nicolae Ceauşescu pentru studenţi.
18 noiembrie – Interviu pentru presa din RPD Coreeană, apariţia în „Scînteia”, „România liberă”, ş.a. de picturi reprezentându-i pe Elena şi Nicolae Ceauşescu.
19 noiembrie – Interviu Kuweit; coperţi cărţi.
20 – 24 noiembrie – Are loc Congresul al XIV–lea al PCR. Cuvântări Nicolae si Elena Ceauşescu; întâlniri cu prim-secretari din Bulgaria, RDG, Afganistan, Coreea, Cuba etc. Congresul îi realege pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, continuând cu intensitate cultul personalităţii acestora.
25 noiembrie – Mesaje de felicitare către Nicolae si Elena Ceauşescu.
27 noiembrie – Interviu acordat unui ziarist din Nigeria.
29 noiembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în unităţi industriale şi de cercetare din Bucureşti.
1 decembrie – Cuvântare la CPEx. al CC al PCR.
2-3 decembrie – La Malta se desfăşoară întâlnirea la nivel înalt americano-sovietică.
4 decembrie – Întâlnirea, la Moscova, între Nicolae Ceauşescu şi Mihail Gorbaciov, cu prilejul participării la întâlnirea la nivel înalt a conducătorilor statelor membre ale Tratatului de la Varşovia. Are loc un schimb dur de replici între cei doi, încheiat cu o ameninţare din partea lui Mihail Gorbaciov care-i cere lui Nicolae Ceauşescu să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei şi să respecte drepturile omului.
5 decembrie – Ziarele „Scânteia”, „România liberă”, ş.a. prezintă decretul aberant al Consiliului de Stat cu privire la mărirea a burselor studenţilor; reacţii în şcoli şi facultăţi; Primire: ministrul de externe al RPD Coreeană.
8 – 10 decembrie – Presa abundă de declaraţii din ţările în curs de dezvoltare laudative la adresa lui Nicolae Ceauşescu.
Declaraţia şi Programul în opt puncte al Frontului Popular Român de la Iaşi, a fost difuzat sub forma de manifest la Iaşi, Bacău, Roman începând cu ziua de 10 decembrie 1989.
11 – 12 decembrie – Şedinţa comună a CC al PCR, a Biroului Permanent şi birourilor secţiunilor Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale avizează planurile de dezvoltare economică pe 1990, fixează pentru 11 martie data alegerilor pentru MAN şi consiliile populare şi ascultă o informare a lui Nicolae Ceauşescu cu privirea la şedinţa de la Moscova a Tratatului de la Varşovia.
14 decembrie – Nicolae Ceauşescu susţine o cuvântare în faţa Marii Adunări Naţionale. Un grup de oponenţi ai regimului dictatorial a încercat să organizeze o acţiune restrânsă la Iaşi, prin adunarea în Piaţa Unirii a unor intelectuali, studenţi şi muncitori sub egida Frontului Popular Român. Mitingul a fost preîntâmpinat de autorităţi.
16 decembrie – Izbucnesc manifestările antidictatoriale şi anticomuniste la Timişoara. Intervenţia forţelor de ordine se soldează cu zeci de morţi şi răniţi.
17 decembrie – Şedinţă a CPEx al CC al PCR cu privire la evenimentele din Timişoara.
18 – 20 decembrie – Vizita oficială de prietenie în Republica Islamică Iran a lui Nicolae Ceauşescu (fără Elena). Cu prilejul vizitei este semnat Programul pe termen lung pentru dezvoltarea cooperării economice, comerciale şi tehnici dintre cele două ţări.
19 decembrie – La Timişoara se declanşează greva generală şi se cere demisia lui Nicolae Ceauşescu. Generalul Ştefan Guşă, şef al Marelui Stat Major, raportează la Bucureşti că în stradă nu se află huligani, ci muncitori de la toate întreprinderile timişorene. El ordonă trupelor să intre în cazărmi.
20 decembrie – Timişoara devine primul oraş liber de comunism. Se constituie Frontul Democratic Român, formaţiune politică antitotalitară. Seara, Nicolae Ceauşescu revine în ţară. El se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timişoara, declarând că acestea sunt opera unor huligani şi nu au nimic comun cu clasa muncitoare.
21 decembrie – Decret prezidenţial de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş. Mitingul din Capitală, convocat de Nicolae Ceauşescu este întrerupt de grupurile de protestatari, care se regrupează în faţa Hotelului Intercontinental, a ambasadei SUA şi în Piaţa Romană. În cursul nopţii se trage în demonstranţi şi se degajează terenul cu ajutorul blindatelor. Declaraţia şi Programul în 11 puncte al Frontului Democrat Român de la Timişoara, a fost citit din balconul Operei începând cu dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989.
21-22 decembrie – Au loc confruntări armate şi demonstraţii populare împotriva regimului comunist la Arad, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca. Soldate cu numeroase victime.
22 decembrie – În jurul orei 12:08, Nicolae şi Elena Ceauşescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sunt lăsaţi în zona Titu şi preluaţi de miliţie. În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus într-o unitate militară din Târgovişte. Se desfăşoară prima şedinţă a Comitetului Frontului Salvării Naţionale, compus din vechi comunişti şi disidenţi, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele oraşe din România.
Pe 24 decembrie în România este proclamată Victoria revoluţiei.
Pe 25 decembrie, în urma unui proces al Tribunalului Militar Excepţional organizat de CFSN, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare. Sentinţa este executată în aceeaşi zi în jurul orei 15:00. În după-amiaza zilei de 30 decembrie cadavrele cuplului Ceauşescu sunt înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din Bucureşti.
[modifică]
Evenimentele de la Timişoara, scânteia revoluţiei

O încercare timidă de a protesta împotriva regimului combinată cu bucuria calificării naţionalei române de fotbal la un campionat mondial (victoria cu 3-1 în faţa naţionalei Danemarcei a făcut ca după 20 de ani România să participe din nou la un Mondial, cel din Italia) a fost dispersată de Securitate care şi-a infiltrat lucrătorii operativi printre studenţi. La cea mai mare întreprindere din Timişoara, U.M.T., o parte a muncitorilor a încercat realizarea unui protest şi popularizarea lui în oraş, dar Securitatea a reuşit calmarea spiritelor.

În ziua de 11 decembrie 1989, la emisiunea politică „Panorama” de la postul TV Budapesta 1, s-au difuzat imagini video din Timişoara, avându-l în prim plan pe preotul reformat László Tőkés, care cerea sprijin pentru a nu fi mutat din parohia pe care o conducea. Până în ziua de 15 decembrie 1989, enoriaşii şi un număr mic de cetăţeni ai oraşului au vegheat în faţa parohiei din Piaţa Maria. În acea seară, lucrători ai Securităţii, în civil, au încercat arestarea participanţilor, izbucnind încăierări, care însă nu s-au generalizat sau extins.

La 16 decembrie a izbucnit un protest în Timişoara, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internaţională, iar guvernul a considerat că incita la vrajbă etnică[necesită citare]. La cererea guvernului, episcopul său l-a revocat din post, privându-l astfel de dreptul de a locui în apartamentul la care era îndreptăţit ca pastor. Enoriaşii s-au adunat în jurul casei sale, pentru a-l proteja de hărţuire şi evacuare. Mulţi trecători, printre care şi enoriaşi ai unei biserici baptiste din apropiere, s-au alăturat protestului, necunoscând detaliile şi aflând de la susţinătorii pastorului că aceasta era o nouă încercare a regimului comunist de a restricţiona libertatea religioasă.

Când a devenit evident că mulţimea nu va dispărea, primarul, Petre Moţ a făcut câteva declaraţii, sugerând că s-ar fi răzgândit în privinţa evacuării lui Tőkés. În acelaşi timp, mulţimea crescuse ameninţător— şi de vreme ce Petre Moţ a refuzat să-şi confirme în scris declaraţia împotriva evacuării pastorului, mulţimea a început să cânte sloganuri anticomuniste. În consecinţă, forţele de miliţie şi ale Securităţii au intrat în scenă. La 7:30 pm, protestul s-a extins, cauza iniţială trecând în planul secund. Unii protestatari au încercat să incendieze clădirea care găzduia comitetul judeţean al Partidului Comunist Român (PCR). Securitatea a răspuns cu gaze lacrimogene şi jeturi de apă, în timp ce miliţia a recurs la forţă şi la arestarea multora. Ei s-au mutat în jurul Catedralei Mitropolitane şi au plecat într-un marş de protest prin oraş, fiind din nou confruntaţi de forţele de securitate.

Protestele au continuat în ziua următoare, 17 decembrie. Protestatarii au intrat în Comitetul Judeţean şi au aruncat pe fereastră documentele partidului, broşurile de propagandă, scrierile lui Ceauşescu şi alte simboluri ale puterii comuniste. Au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriţi de unităţi militare. Semnificaţia prezenţei armatei pe străzi poate fi una singură: ordinele au venit de la cel mai înalt nivel, probabil chiar de la Ceauşescu. Armata a eşuat în încercarea sa de a restabili ordinea, reuşind să transforme Timişoara într-un infern: focuri de armă, victime, lupte de stradă, maşini în flăcări, TAB-uri care transportau forţe de securitate înarmate şi tancuri. După ora 20:00, se trăgeau focuri de armă din Piaţa Libertăţii până la Operă, inclusiv în zona podului Decebal, Calea Lipovei şi Calea Girocului. Tancuri, camioane şi TAB-uri blocau accesul în oraş, în timp ce elicopterele patrulau zona. După miezul nopţii protestele s-au domolit. Ion Coman, Ilie Matei şi Ştefan Guşă au inspectat oraşul.
Între timp, la Bucureşti, pe 17 decembrie 1989, Ceauşescu a obţinut din partea CPEx aprobarea folosirii forţei pentru înăbuşirea revoluţiei de la Timişoara.
Pe 18 decembrie, la ora 8.15, Nicolae Ceauşescu îi convoacă la reşedinţa sa din strada Primăverii (Bucureşti) pe oamenii de cheie ai conducerii de stat, cu care se întâlneşte pe rând: generalul Marin Neagoe, şeful Directiei a V-a de securitate şi gardă (care l-a însoţit pe Ceauşescu în Iran, împreună cu ministrul de externe Ion Stoian). În jurul orei 8.30 se prezintă generalul Vasile Milea (ministrul apărării), apoi, la scurt timp, Tudor Postelnicu (ministrul de interne) si generalul Iulian Vlad (şeful DSS, cu care Ceausescu a avut ultimele consultări). Avionul prezidenţial a decolat la ora 9.30 şi, pentru prima oară, a fost însoţită pe tot teritoriul ţării şi deasupra apelor teritoriale din Marea Neagră de patru avioane de vânătoare tipul MIG, fapt repetat şi la întoarcere, pe 20 decembrie.[2]

În dimineaţa zilei de 18 decembrie, centrul Timişoarei era păzit de soldaţi şi agenţi de Securitate în haine civile. Primarul Moţ a cerut o adunare a partidului la Universitate, cu scopul de a condamna „vandalismul” zilelor precedente. De asemenea a decretat legea marţială[necesită citare], interzicând populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane. Sfidând interdicţiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă. Aşteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Deşteaptă-te, române!”, un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947. Într-adevăr s-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alţii au fost răniţi grav, în timp ce unii au avut norocul să scape.

În aceeaşi seară, 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal la demonstraţie, dar şi ale unor răniţi executaţi în Spitalul Judeţean, au fost sustrase de la morga spitalului şi duse la Bucureşti pentru ca urmele represiunii să fie şterse. Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti, cenuşa a fost colectată în patru pubele de gunoi şi ulterior deversată într-o gură de canal aflată pe raza localităţii Popeşti-Leordeni, Ilfov. (Pentru detalii vezi: Operaţiunea Trandafirul.)

Manifestul „A căzut tirania” tipărit la Timişoara în 22 decembrie 1989

La 19 decembrie, Radu Bălan şi Ştefan Guşă au vizitat muncitorii din fabricile timişorene, dar au eşuat în a-i determina să-şi continue munca. Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat în oraş. 100.000 de protestatari au ocupat Piaţa Operei (astăzi „Piaţa Victoriei”) şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”. În foaierul Teatrului Naţional din Timişoara o serie de cetăţeni curajoşi vor crea Frontul Democratic Român, cu un Program politic în care se regăseau cererile celor aflaţi în Piaţă. Între timp, Emil Bobu şi Constantin Dăscălescu au fost desemnaţi de Elena Ceauşescu[necesită citare] (Nicolae Ceauşescu era la acel moment într-o vizită în Iran) să se întâlnească cu o delegaţie a protestatarilor; totuşi, ei au refuzat să îndeplinească revendicările oamenilor şi situaţia a rămas în mare parte neschimbată.

La 20 decembrie, trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timişoara. Regimul a încercat să-i folosească la înăbuşirea protestului, dar până la urmă aceştia s-au alăturat timişorenilor. Un muncitor explica: „Ieri, directorul fabricii noastre şi un oficial al Partidului ne-au strâns în curte, ne-au dat bâte din lemn şi ne-au spus că huliganii şi ungurii devastează Timişoara şi că este de datoria noastră se mergem acolo şi să ajutăm la înăbuşirea demonstraţiilor. Dar acum mi-am dat seama că nu este adevărat.”[necesită citare]

Treptat situaţia iese de sub controlul autorităţilor. Mai mulţi militari încep să fraternizeze cu demonstranţii. La sfârşitul zilei, Timişoara este declarată oraş liber de către demonstranţi.
[modifică]
Extinderea mişcărilor de protest în alte localităţi

Exemplul Timişoarei va fi urmat de alte localităţi din ţară. Astfel, pe 21 decembrie încep manifestaţii anticeauşiste la Arad (ora 8), Buziaş (ora 9), Sibiu (ora 9,45), Cugir (ora 11), Târgu Mureş (ora 11,30), Caransebeş, Hunedoara şi Reşiţa (ora 12), Braşov (ora 13)[3], Ghimbav, Făgăraş, Cluj-Napoca (ora 15), Cisnădie (ora 18), Nădrag (jud. Timiş, ora 18,45), Alba Iulia (ora 22,14).[necesită citare]. În Buzău, de asemenea manifestaţiile au început relativ de dimineaţa (ora 11,00-11,30), prelungindu-se până după-amiază când au început împuşcăturile. Două zile mai târziu în oraş intrau tancuri şi TAB-uri pentru a restabili ordinea. Împuşcăturile au mai durat încă 2 zile dar sporadic, iar Tribunalul Buzău a fost incendiat pentru a se distruge anumite arhive. Pe cerul Buzăului au apărut elicoptere militare şi MIG-urile de la Unitatea de Aviaţie de la Bobocu (lângă Buzău). Au fost morţi şi răniţi în acele zile. În memoria lor a fost ridicat un monument în Piaţa Daciei, în faţa Palatului Comunal, cu o placă comemorativă şi cu numele tuturor decedaţilor şi dispăruţilor.
[modifică]
Deznodământul de la Bucureşti

Masă de demonstranţi la Bucureşti


Evenimentele din Timişoara au fost descrise în jurnalele de ştiri ale radiourilor Radio Europa Liberă şi Vocea Americii, ascultate clandestin de către români, precum şi de către studenţii care se întorceau acasă pentru sărbătorile de Crăciun.

Întors din Iran pe data de 20 decembrie 1989, Ceauşescu descoperă în ţară o situaţie deteriorată.[4] La ora 19:00, pe 20 decembrie, el a ţinut o cuvîntare televizată, transmisă dintr-un studio TV situat în interiorul clădirii Comitetului Central, în care i-a etichetat pe cei care protestau la Timişoara ca duşmani ai Revoluţiei Socialiste.

La propunerea primarului capitalei, Barbu Petrescu, a fost convocată pentru 21 decembrie în jurul prânzului o mare adunare populară menită să exprime sprijinul populaţiei faţă de conducerea de partid şi de stat. Vorbind de la balconul Comitetului Central (CC), Ceauşescu a evocat o serie de realizări ale „revoluţiei socialiste” şi ale „societăţii socialiste multilateral dezvoltate” din România. Populaţia, totuşi, a rămas indiferentă, doar rândurile din faţă sprijinindu-l pe Ceauşescu cu scandări şi aplauze. Lipsa sa de înţelegere a evenimentelor şi incapacitatea de a trata situaţia au ieşit din nou în evidenţă când a oferit, într-un act de disperare, creşterea salariilor muncitorilor cu o sumă de 100 de lei pe lună, şi a continuat să laude realizările "Revoluţiei Socialiste", neînţelegând că altă revoluţie se desfăşura chiar în faţa sa.

Mişcări bruşte venind de la periferia adunării şi sunetul unor petarde au transformat manifestaţia în haos. Speriată la început, mulţimea a încercat să se împrăştie. O parte dintre participanţii la adunare s-au regrupat lângă hotel Intercontinental şi au început o manifestaţie de protest care apoi a devenit revoluţie.

Încercările ulterioare ale cuplului Ceauşescu de a recâştiga controlul mulţimii folosind formule ca „Alo, alo!” sau „Staţi liniştiti la locurile voastre!” au rămas fără efect. Mulţimea a plecat pe străzi, aducând capitala, la fel ca Timişoara şi alte oraşe importante, în dezordine. Oamenii strigau sloganuri anticomuniste şi anticeauşiste: „Jos dictatorul!”, „Moarte criminalului!”, „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, „Ceauşescu, cine eşti/Criminal din Scorniceşti”. În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piaţa Kogălniceanu până în Piaţa Unirii, Piaţa Rosetti şi Piaţa Romană. Pe statuia lui Mihai Viteazul din apropierea Universităţii Bucureşti, un tânăr flutura un tricolor fără stema comunistă.

Ceauşescu, soţia sa, precum şi alţi oficiali şi membri ai CPEx s-au panicat, iar Ceauşescu s-a întors în interiorul clădirii CC. Transmisiunea directă a mitingului a fost întreruptă, dar oamenii care se uitau la televizor văzuseră destul ca să îşi dea seama că se întâmpla ceva neobişnuit.
În cursul după-amiezii, Nicolae Ceauşescu a ţinut o teleconferinţă fulger cu prim-secretarii comitetelor judeţene de partid, în cadrul căreia a vorbit aproape numai el, declarând, că evenimentele ultimelor zile sunt dovada unei acţiuni organizate şi dirijate, cu scopul destabilizării ţării, şi îndreptate împotriva integrităţii şi independenţei României. S-a pronunţat pentru mobilizarea generală a întregului activ de partid şi de stat, a tuturor forţelor armate, (Miliţie, Securitate, unităţi militare). „Trebuie să demascăm şi să respingem cu hotărâre această acţiune şi să o lichidăm. Nu se poate pune decât problema lichidării în cel mai scurt timp a acestor acţiuni conjugate împotriva integrităţii, independenţei, a construcţiei socialiste, a bunăstării poporului.” În continuare, a dat ordin pentru constituirea în fiecare întreprindere, până la nivelul de secţii, a unor „grupe de apărare”. Monologul său a fost întrerupt doar pentru un scurt timp de doi participanţi: prim-secretarul judeţului Cluj, Constantinescu, care a cerut - „pentru câteva zile măcar” - instituirea stării de necesitate şi în municipiul Cluj-Napoca, iar primul-secretar al judeţului Brăila, Lungu, a raportat milităreşte: „Tovarăşe secretar general, vă raportez că în adunările ţinute cu comuniştii, cu oamenii muncii şi-au exprimat totala indignare şi au condamnat hotărât manifestările elementelor reacţionare. Aici activitatea se desfăşoară normal şi hotărât pentru îndeplinirea sarcinilor de plan. Vă asigurăm că vom face totul pentru îndeplinirea indicaţiilor ce ni le-aţi dat. Am terminat, să trăiţi.”[5]


Cu trecerea timpului, la Bucureşti tot mai mulţi oameni ieşeau în stradă. Începând cu orele 18 a început reprimarea propriu-zisă care a durat până la a doua zi, ora trei dimineaţa. Protestatarii - neînarmaţi şi neorganizaţi - au fost întâmpinaţi de soldaţi, tancuri, TAB-uri, ofiţeri ai USLA (Unitatea Specială de Lupta Antiteroristă) şi ofiţeri de Securitate îmbrăcaţi în haine civile. Se trăgea asupra mulţimii de pe clădiri, străzi laterale şi din tancuri. S-au înregistrat multe victime prin împuşcare, înjunghiere, maltratare, strivire de vehiculele armatei. Un TAB a intrat în mulţime în apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii blocau mulţimea cu jeturi de apă puternice, iar miliţienii băteau şi arestau oamenii. Protestatarii au reuşit să construiască o baricadă de apărare în faţa Restaurantului Dunărea, care a rezistat până la miezul nopţii, dar a fost în cele din urmă doborâtă de forţele de ordine.

Cei capturaţi au fost adunaţi în puncte de colectare (unul se afla în faţa Hotelului Negoiu, iar altul, în spaţiul aflat în faţa fostului Minister al Comerţului Exterior - staţia de troleibuze Piaţa Universităţii), duşi pentru identificare şi înregistrare pe platoul fostei Miliţii a Capitalei, iar apoi transportaţi la închisoarea Jilava.

Reprimarea a devenit foarte dură îndeosebi după lansarea zvonului între scutieri că în Piaţa Romană mai mulţi colegi de-ai lor au fost înjunghiaţi cu şurubelniţe. La un moment dat, toţi pasagerii care au coborât la staţia de metrou Piaţa Universităţii (inclusiv femeile, bătrânii şi copiii) au fost maltrataţi. Cei prinşi erau bătuţi, târâţi pe jos, obligaţi să se culce pe burtă, unii peste alţii, în grămezi. Focuri de armă continue s-au auzit până la 3:00 dimineaţa, oră la care supravieţuitorii au părăsit străzile. După înăbuşirea revoltei, caldarâmul a fost spălat de sânge de maşinile Salubrităţii.[6]

Răniţii şi morţii au fost transportaţi mai ales la Institutul de Medicină Legală, Spitalul de Urgenţă, Spitalul Colţea şi secţia de neurochirurgie a Spitalului Gheorghe Marinescu. Procuratura Generală şi Direcţia Sanitară au interzis autopsierea victimelor decedate. S-a dat ordinul - la fel cum s-a procedat şi cu revoluţionarii ucişi la Timişoara - de incinerare a cadavrelor.[7]

Dovezi despre evenimentele din acea zi se află şi în fotografiile făcute din elicopterele trimise să survoleze zona şi de turiştii aflaţi în turnul hotelului Intercontinental, aflat lângă Teatrul Naţional Bucureşti şi peste drum de Universitate.[8]
[modifică]
Căderea lui Ceauşescu

Manifestanţi pe străzi

Vestea înăbuşirii în sânge a demonstraţiilor din ziua precedentă a ajuns în scurt timp la toată populaţia Bucureştiului. Mulţi dintre supravieţuitorii măcelului din zona centrală a oraşului au fugit spre zonele industriale, unde au relatat muncitorilor cele întâmplate.

Regimul plănuia organizarea de adunări ale muncitorilor la locurile de muncă, la care să fie condamnate „actele huliganice” şi de destabilizare. Conform relatărilor ulterioare, muncitorii au refuzat, şi din contră, s-a început organizarea de proteste şi mai ample împotriva regimului. Pe la ora 7:00 dimineaţa, Elena Ceuşescu a fost informată că un mare număr de muncitori, de la mai multe platforme industriale, înaintau spre centrul Bucureştiului. Baricadele miliţiei care trebuiau să blocheze accesul spre Piaţa Universităţii şi Piaţa Palatului s-au dovedit ineficiente. La 9:30, Piaţa Universităţii era plină de oameni. La presiunea masei imense de demonstranţi, forţele armate (unităţi ale armatei, miliţiei şi securităţii) au început să fraternizeze cu demonstranţii.

După ora 10, mai mult de o sută de mii de oameni erau adunaţi pentru prima dată din proprie iniţiativă în centrul Bucureştiului (mulţimea din ziua precedentă venise la cererea lui Ceauşescu). Ceauşescu a luat un portavoce şi a încercat să se adreseze mulţumii de la balconul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist, dar a fost întâmpinat cu un val de dezaprobare şi furie. Elicoptere împărţeau manifeste (care nu ajungeau la mulţime din cauza vântului nefavorabil) în care se cerea oamenilor să nu cadă victime ale recentelor "tentative de diversiune", ci să meargă acasă şi să se bucure de sărbătoarea de Crăciun.

În aceeaşi dimineaţă, între orele 9 şi 10, ministrul apărării Vasile Milea a murit în condiţii suspecte. Un comunicat de radio şi televiziune dat din ordinul lui Ceauşescu în jurul orei 11:00 spunea că Milea a fost găsit vinovat de trădare, şi că s-a sinucis după dezvăluirea trădării sale.
Cea mai populară teorie era aceea că Milea ar fi fost asasinat ca răspuns la refuzul său de a respecta ordinele lui Ceauşescu. O anchetă ulterioară realizată prin exhumarea cadavrului a concluzionat, în noiembrie 2005, că acesta s-a sinucis într-adevăr cu pistolul unui subordonat. S-a emis şi ipoteza, că intenţia sa nu a fost sinuciderea, ci provocarea unei stări de incapacitate, însă glonţul i-a secţionat o arteră, provocându-i în scurt timp moartea. Această ipoteză este contrazisă de faptul, că fostul ministru al apărării nu şi-a tras glonţul în membre, sau alte părţi nevitale ale corpului, ci spre inimă.

Aflând că Milea s-a sinucis, Ceauşescu l-ar fi numit ca ministru al apărării pe Victor Stănculescu, deşi nu există documente sau mărturii în acest sens. După o scurtă ezitare, acesta ar fi acceptat, dar a început să joace un joc dublu: pe de o parte se arăta loial cuplului dictatorial, iar pe de altă parte a început acţiuni care pot fi caracterizate drept lovitură de stat. La ora 10:07 a ordonat trupelor să se retragă în cazărmi, şi să se „parlamenteze” cu demonstranţii. În colaborare cu comandantul Diviziei V a Securităţii (care asigura paza sediului CC), generalul Iulian Vlad, a întreprins măsuri de izolare a lui Ceauşescu. Echipa de transmisionişti din sediul CC nu transmitea decât ordinele lui, şi a împiedicat de exemplu ca ordinul care dispunea mişcarea blindatelor din faţa Palatului Republicii la intrarea sediului CC să fie executat.[9] L-a convins pe Ceauşescu să fugă cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comandă militară secrete din ţară (probabil la buncărul din zona Piteşti, apostrofat mai târziu ca „punct atomic” într-un comunicat al televiziunii libere), dar avea deja de partea lui sprijinul generalului Rus, comandantul forţelor aeriene, care după scurt timp a dispus închiderea spaţiul aerian al României.

Refuzând să pună în aplicare ordinele represive ale lui Ceauşescu, care era comandantul suprem al armatei, Stănculescu a dat de fapt o lovitură de stat militară: „M-am aflat între două plutoane de execuţie: cel al lui Ceauşescu şi cel al revoluţionarilor!”. Stănculescu l-a „ales” apoi pe Iliescu dintre grupurile politice care încercau să preia puterea.
[modifică]
Ultimele momente ale vechiului regim şi instalarea celui nou

După fuga lui Ceauşescu din clădirea Comitetului Central se instalează haosul în Bucureşti, precedat de o stare de euforie generală. Mulţimile descătuşate invadează Comitetul Central iar birourile oficialilor comunişti sunt vandalizate. Ţintele preferate sunt portretele dictatorului şi lucrările acestuia şi ale soţiei lui, aruncate pe fereastră în semn de izbândă şi dispreţ.

La puţin timp după aceea, în jurul orei 12:15, Televiziunea Română îşi reia emisia. Mircea Dinescu şi Ion Caramitru apar în fruntea unui grup de revoluţionari, anunţând exaltaţi fuga dictatorului.

Haosul din Bucureşti cuprinde întreaga ţară. La vestea fugii cuplului dictatorial în majoritatea localităţilor din România au avut loc manifestaţii spontane de protest faţă de regimul ceauşist şi de solidarizare cu revoluţia. La unele manifestaţii de acest fel populaţia a atacat sedii de partid şi de stat, şi posturi de miliţie. Câţiva lucrători de miliţie au fost linşaţi.

Petre Roman citeşte de pe balconul CC al PCR Declaraţia în trei puncte a „Frontului Unităţii Poporului”, care este citită în jurul orei 15:00 şi la Televiziune.

În cursul după-amiezii se conturează trei centre de putere:
la Televiziune, unde se aflau Mircea Dinescu, Ion Caramitru, şi personajul ce mai important, sosit după ora 14:00, Ion Iliescu,
la sediul CC al PCR, unde erau pe de o parte revoluţionarii pătrunşi, şi pe de altă parte grupul lui Ilie Verdeţ, care a încercat să formeze un nou guvern, dar după numai 20 de minute a căzut, fiind huiduit de mulţime: „Fără comunism!”), şi
în Ministerul Apărării, unde se afla gen. Victor Stănculescu).

În cele din urmă, grupul lui Iliescu se deplasează la sediul CC al PCR, sunt rostite cuvântări, apoi se întorc la Televiziune, iau legătura cu gen. Stănculescu, şi în jurul orei 23:00 este anunţată constituirea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, ca noul organ al puterii.

Opinia publică internaţională, conducătorii statelor au început să trimită mesaje de sprijin al revoluţiei române. Au trimis mesaje de sprijin: SUA (preşedintele George H. W. Bush), URSS (preşedintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est (în acel moment cele două Germanii nu se uniseră încă), Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac, şi Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluţiei şi viitor preşedinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franţa (preşedintele François Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), OTAN/NATO (secretarul general Manfred Wörner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) şi RSS Moldovenească.

Sprijinul moral a fost urmat de sprijin material. Mari cantităţi de alimente, medicamente, îmbrăcăminte, echipament medical ş.a.m.d. au fost trimise în România. În lume, presa a dedicat pagini şi uneori chiar ediţii întregi revoluţiei române şi conducătorilor acesteia.
[modifică]
Contraatacul forţelor loiale vechiului regim

Civili protejaţi de un tanc în timpul contraatacului antirevoluţionar

Procesul de preluare a puterii de către noua structură politică Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN), care provenea în principal din cel de-al doilea eşalon al Partidului Comunist, nu era încă încheiat.

Odată cu lăsarea serii, obiective importante atât în Bucureşti cât şi în provincie sunt atacate cu arme de foc de indivizi necunoscuţi. Ei primesc eticheta de terorişti, şi populaţia şi armata sunt chemate să apere cuceririle fragede ale revoluţiei. Unele dintre atacurile armate sunt doar simulate cu nişte aparate care emit numai efecte de sunet şi lumină. De la Televiziune sunt transmise informaţii neverificate, contradictorii, care creează o situaţie confuză şi o stare de psihoză generală. Se vor înregistra numeroşi morţi şi răniţi, pagube materiale.

Au avut loc lupte înverşunate care au continuat şi în următoarele 3 zile. Noua conducere, Ion Iliescu personal, prin televiziune şi radio a făcut apel la populaţie să iasă din nou pe străzi şi să apere cuceririle revoluţionare. Forţele loiale fostului regim (asimilate „teroriştilor”) au deschis focul asupra mulţimii şi au atacat puncte vitale ale vieţii socio-politice: televiziunea, radioul, sediile companiei de telefoane, precum şi Casa Scânteii şi oficiile poştale din cartierul Drumul Taberei; Piaţa Palatului; Universitatea şi Piaţa Universităţii (una dintre principalele intersecţii ale oraşului); aeroporturile Otopeni şi Băneasa; spitale şi Ministerul Apărării.

Unii foşti angajaţi ai forţelor de represiune au intrat în acţiune, cu scopul de a crea panică şi teroare. Câteva cuiburi teroriste sunt distruse de însăşi fostele unităţi ale Securităţii, de exemplu USLA, care a acţionat de partea revoluţionarilor în zona Drumul Taberei, Ministerului Apărării şi clădirii Marelui Stat Major. Se înregistrează şi incidente regretabile caracterizate de literatura militară ca „friendly fire” (foc executat asupra forţelor proprii). Astfel, la Aeroportul Internaţional Otopeni sunt trimise nişte întăriri, dar apărătorii cred că sunt atacanţi, şi deschid focul asupra lor, omorând în jur de 50 de militari.

La ora 21:00 pe 23 decembrie, tancuri şi câteva unităţi paramilitare au mers să protejeze Palatul Republicii.

S-au distribuit arme la mulţi civili, care acţionau în colaborare cu unităţile armatei. Ofiţerii Departamentului Securităţii Statului şi alte cadre ale Securităţii sosite pentru a-şi „demonstra loialitatea faţă de cauza revoluţiei” erau cel puţin la nivel declarativ, în subordinea celor de la armată, iar coordonarea acţiunilor de luptă a avut mult de suferit.[10]

Riposta, în majoritatea cazurilor exagerată, a celor care făceau parte din dispozitivele militare sau mixte (formate din soldaţi, civili, luptători din gărzile patriotice) asupra locurilor din care se trăgeau focuri răzleţe ori se presupunea că se executau trageri cu muniţie de război a avut drept consecinţă pierderea de vieţi omeneşti şi mutilarea gravă a zeci de persoane. La orice mişcare suspectă (de exemplu, deschiderea unei ferestre, sau mişcarea unei perdele) se trăgea haotic cu muniţie de război argumentându-se că „teroriştii roiesc” şi atacă de peste tot, informaţii susţinute şi difuzate în special prin intermediul Televiziunii de stat de diverse persoane.[11]

În noaptea de 22 pe 23, Jean-Louis Calderon, jurnalist francez de la postul de televiziune Canal 5, a fost călcat de şenilele unui tanc în Piaţa Palatului, la Bucureşti[12].

Articol apărut în ziarul Expres: „Suprapuse Direcţiei a V-a şi USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiţi în diferite posturi. Erau studenţi străini, doctoranzi şi băştinaşi devotaţi trup şi suflet dictatorului. Foarte mulţi erau arabi şi cunoşteau cu precizie cotloanele Bucureştiului, Braşovului şi ale altor oraşe din România. Pentru antrenament aveau la dispoziţie cîteva centre de instruire subterane: unul era în zona Braşovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din întîmplare cîţiva revoluţionari în timpul evenimentelor din decembrie.”[13]; [14]
Declaraţia lui Savin Chiriţescu: „Vreau să arăt că subsemnatul şi mai mulţi colegi din aceeaşi unitate de tancuri [UM 01060 Bucureşti-Pantelimon] am capturat terorişti arabi (dintre care unul ne-a spus că este din Beirut) înarmaţi, pe care i-am predat la Marele Stat Major. Unul era student, am găsit asupra lui un pistol mitralieră de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenţă de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma părea făcută dintr-un plastic foarte dur, cu excepţia ţevii şi a mecanismului de dare a focului.”[15]

La 24 decembrie, Bucureştiul era un oraş în război. Tancuri, TAB-uri şi camioane continuau să patruleze prin oraş şi înconjurau punctele problematice pentru a le proteja. La intersecţiile din apropierea obiectivelor strategice au fost construite blocaje rutiere; focuri de armă automată au continuat în Piaţa Universităţii şi în zonele învecinate, în Gara de Nord (principala staţie CFR din oraş) şi în Piaţa Palatului.
[modifică]
Procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu

Ceauşescu şi soţia sa Elena au fugit din capitală cu un elicopter, împreună cu doi colaboratori loiali, Emil Bobu şi Manea Mănescu. Ei s-au îndreptat spre reşedinţa lui Ceauşescu de la Snagov şi de acolo mai departe spre Piteşti. În apropiere de Boteni (lângă şoseaua Bucureşti-Târgovişte) au abandonat elicopterul, căruia i s-a cerut să aterizeze de către armată. Călătorind cu autostopul, soţii Ceauşescu au ajuns la o staţie de cercetare agricolă aflată la 5 km de Târgovişte, de unde au fost preluaţi de miliţieni, şi transportaţi după câteva peripeţii la garnizoana din Târgovişte (UM 01378).

La 25 decembrie, în ziua de Crăciun, cei doi au fost condamnaţi la moarte de către o curte militară ad-hoc, pentru o serie de acuzaţii, printre care şi genocid, şi au fost executaţi în incinta garnizoanei din Târgovişte.[16],[17] Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Steaua, unde s-au rătăcit, găsite a doua zi, şi duse la morga Spitalului Militar. De acolo au fost transportate la cimitirul Ghencea, şi înmormântate în secret.

Fragmente din filmarea cu procesul şi finalul execuţiei au fost difuzate în aceeaşi zi la televiziunea naţională.

Intensitatea luptelor armate a scăzut brusc după difuzarea pe 25 decembrie pe postul naţional de televiziune a execuţiei soţilor Ceauşescu. Focuri de armă sporadice au mai fost înregistrate până pe 27 decembrie.
[modifică]
Victime

Cadavre ale celor ucişi în timpul revoluţiei (Institutul de Medicină Legală din Bucureşti)

Pe durata revoluţiei, potrivit datelor oficiale, numărul decedaţilor şi mutilaţilor prin împuşcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al al victimelor înregistrate după această dată. Conform evidenţelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), instituţie aflată în subordinea Guvernului României, numărul total al celor decedaţi prin împuşcare pe durata revoluţiei a fost de 1142, al răniţilor de 3138, iar al celor reţinuţi se ridica la 760. Au fost înregistraţi nu mai puţin de 748 de copii, urmaşi de eroi-martiri. Cifrele menţionate fac referire doar la victimele care au fost declarate, înregistrate şi verificate conform Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria revoluţiei române din decembrie 1989.

Conform datelor din rechizitoriile întocmite de parchetele militare,în rândurile militarilor s-au înregistrat 260 de decedaţi şi 545 de răniţi, iar de la Direcţia Securităţii Statului au murit în urma incidentelor din revoluţie 65 de angajaţi şi au fost declaraţi 73 de răniţi.[18]

Instituţiile militare implicate în evenimentele din decembrie 1989 au evitat să ofere mult timp date despre cadrele împuşcate sau rănite. După data de 22 decembrie au fost reţinuţi, peste 1000 de civili şi circa 1500 de militari, miliţieni sau securişti motivându-se că aceştia ar fi desfăşurat acţiuni împotriva revoluţiei. Numai de la Direcţia a V-a (UM 0666), unitate din cadrul Departamentului Securităţii Statului, care avea ca principale misiuni paza şi apărarea conducerii superioare de partid şi de stat, dar şi a unor obiective considerate de importanţă naţională, au fost reţinute ca suspecte 341 de cadre. Toţi reţinuţii suspectaţi de terorism au fost eliberaţi fără a li se aduce nicio acuzaţie.[19]

Pentru muşamalizarea unor fapte, sau pur şi simplu din nepăsare, multe victime nu au fost înregistrate. Nu toate persoanele împuşcate au fost înmormântate oficial la cimitire ale eroilor, iar unii martori, dar şi răniţii şi reţinuţii au preferat, din diverse motive, să nu facă declaraţii. S-a estimat de către procurorii militari care au anchetat în cauza revoluţiei că numărul morţilor şi răniţilor ar putea fi sensibil mai mare decât cifrele cunoscute oficial.

Pe durata confruntărilor din decembrie 1989 au existat victime din ambele tabere (manifestanţi şi forţe de ordine). Cele mai multe victime au fost înregistrate la Bucureşti.[20]

Statisticile victimelor revoluţiei din decembrie 1989 potrivit Ministerului Sănătăţii:

În total: 1104 morţi şi 3321 răniţi (221 civili şi 663 militari). Pe 22 decembrie, la ora când fug cei doi Ceauşeşti, erau 126 morţi şi 1107 răniţi.

La Timişoara:
în perioada 16 – 21 decembrie 73 morţi şi 296 răniţi
după 22 decembrie 20 morţi şi 77 răniţi

La Bucureşti:
până în 22 decembrie s-au înregistrat 49 morţi şi 599 răniţi
după în 22 decembrie s-au înregistrat 515 morţi şi 1162 răniţi

La Cluj s-au înregistrat până în 22 decembrie 29 morţi şi 58 răniţi.

La Constanţa s-au înregistrat 32 morţi şi 116 răniţi.

La Sibiu s-au înregistrat 61 de morţi şi peste 100 de răniţi.

La Hunedoara şase persoane au fost ucise şi alte 19 rănite.[21]

Lista persoanelor decedate în evenimentele din decembrie 1989 se poate consulta aici Eroi ai revoluţiei române din 1989
[modifică]
Cercetarea crimelor comise în timpul revoluţiei

Manifestaţie în anul 2009 a "Asociaţiei 21 Decembrie" din Bucureşti pentru urgentarea dosarelor revoluţiei

Nici o persoană nu a fost oficial acuzată până în momentul de faţă de comiterea unor acte de terorism în cadrul revoluţiei din 1989.
„Conflictele interetnice din martie 1990 de la Târgu Mureş vor abate un timp atenţia opiniei publice de la problemele revoluţiei. Este de remarcat că mulţi dintre politicienii care s-au afirmat în urma acestui conflict, prin eforturile lor de apărare a patriei în faţa primejdiei ungureşti, s-au arătat ulterior şi susţinători ai amnistierii vinovaţilor din decembrie 1989.”[22]

Dosarele care au fost întocmite, câteodată într-un mod sumar, fără respectarea tuturor formalităţilor, nu au fost prelucrate în mod corespunzător şi la termenele legale. Procurorul militar general-maior Dan Voinea - adjunctul în 2008 al şefului Parchetelor Militare, care s-a ocupat cel mai mult cu cazul Revoluţia din 1989 şi mineriadele de mai târziu - a criticat tergiversarea rezolvării acestor cazuri, dar a fost criticat el însuşi de Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, care a cerut destituirea lui din funcţie.[23]

Persoane identificate de anchetatori ca acţionând împotriva populaţiei au fost angajaţi ai fostelor forţe de represiune din Miliţie, Armată, Securitate, gărzi patriotice şi uneori informatori, aproape în exclusivitate cetăţeni români. [24],[25]

Mai târziu - în cadrul a ceea ce a fost numit de cercetătorul american Richard Andrew Hall, ca „revizionism securist” - favorizaţi ai fostului regim au încercat să răspândească diferite teorii conspiraţioniste. De exemplu, fostul gardian al lui Ceauşescu, locotenentul-colonel de Securitate Dumitru Burlan, îi acuză pe generalii care erau implicaţi în lovitura de stat condusă de generalul Victor Stănculescu, că ei încercau să creeze scenarii fictive cu terorişti, cu scopul de a induce teama şi de a aduce armata de partea conspiratorilor.

În schimb, persoanele care au comis atacuri împotriva sediilor miliţiilor din câteva judeţe, în special în judeţele Harghita şi Covasna locuite în majoritate de secui, au fost arestate şi judecate, iar miliţienii linşaţi - care erau cadre urâte de populaţie din cauza contribuţiei lor la represiunea comunistă - au fost avansaţi în grad post-mortem, li s-a acordat titlu de revoluţionar, iar familiilor lor au fost plătite despăgubiri financiare.
[modifică]
România după 1989
Pentru detalii, vezi: România începând cu 1989.

Memorialul eroilor revoluţiei la Sibiu

Fost membru al conducerii Partidului Comunist şi aliat al lui Ceauşescu, înainte de a cădea în dizgraţiile dictatorului la începutul anilor 1980, Ion Iliescu s-a impus ca preşedinte al Frontului Salvării Naţionale. Frontul Salvării Naţionale, format în principal din membri ai eşalonului secund al Partidul Comunist, şi-a exercitat imediat controlul asupra instituţiilor statului, inclusiv mediile informative, ca televiziunea şi radioul naţionale. FSN a folosit controlul asupra presei în scopul de a lansa atacuri în stil propagandist la adresa oponenţilor politici, în special partidele democratice tradiţionale, care urmau să fie refondate după 50 de ani de activitate subterană (Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat). În 1990, Ion Iliescu a reuşit să devină primul preşedinte ales democratic al României de după al doilea război mondial.

În perioada 17-19 martie 1990 au avut loc ciocniri sângeroase la Târgu-Mureş între populaţia de etnie română şi cea maghiară. Aceste evenimente tragice au fost folosite ca pretext pentru reconstituirea unor servicii secrete independente (SRI) sub conducerea lui Virgil Măgureanu. Majoritatea foştilor angajaţi ai Securităţii au fost preluaţi de acest serviciu.[26]

Timbru din 1990

Revoluţia i-a conferit României o mare solidaritate din partea lumii exterioare. Iniţial, o mare parte din această solidaritate a fost inevitabil redirijată spre guvernul Frontului Salvării Naţionale. Mare parte din acea solidaritate a fost spulberată în timpul mineriadei din iunie 1990 când minerii şi poliţia au răspuns la apelurile lui Iliescu, invadând Bucureştiul şi brutalizând studenţii şi intelectualii care protestau împotriva deturnării revoluţiei române de către foşti membri ai conducerii comuniste sub auspiciile Frontului Salvării Naţionale.

Ion Iliescu a rămas o figură centrală a politicii româneşti, fiind reales pentru al treilea mandat de preşedinte în 2000, după ce în perioada 1996-2000 preşedinte al României a fost Emil Constantinescu. Supravieţuirea politică a fostului om de încredere al lui Ceauşescu a demonstrat ambiguitatea revoluţiei române, cea mai violentă din anul 1989, dar şi o revoluţie care, potrivit unora, nu a produs destulă schimbare. Adrian Năstase a fost învins de Traian Băsescu în alegerile prezidenţiale din 2004. În 2005, a fost inaugurat Monumentul Renaşterii Naţionale, care comemorează victimele Revoluţiei. Din martie 2004 România este membră a NATO, iar din 1 ianuarie 2007 a Uniunii Europene.
[modifică]
Institutul Revoluţiei
Pentru detalii, vezi: Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Din 2004 s-a înfiinţat Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, organism al statului român care are menirea să studieze istoria revoluţiei. Conform unei declaraţii a lui Lorin Fortuna, membru în conducerea acestui institut, „discuţiile despre faptul că a fost revoluţie sau lovitură de stat pot avea şi o conotaţie juridică (...) În decembrie 1989 a fost o revoluţie, aşa este prevăzut şi în Constituţie, iar cine neagă acest adevăr este pasibil de pedeapsă.”[27].
[modifică]
Asociaţii şi iniţiative legate de Revoluţie
Asociaţia 21 Decembrie 1989 (website), cu cronologia (ne)cercetărilor penale în dosarele revoluţiei
Asociaţia Memorialul revoluţiei 16-22 decembrie 1989, Timişoara (website). A fost înfiinţată în 26 aprilie 1990, cu scopul statutar de a cinsti memoria victimelor.
Asociaţia 17 Decembrie din Timişoara
Asociaţia Răniţii revoluţiei din 22 decembrie 1989, Sibiu. (website)
Portalul Revoluţiei (website), lansat la 27 august 2005 de „Consiliul Municipal Provizoriu de Reprezentare Cetăţenească Braşov”
Campania „Eroii nu mor!” (website)
Portalul Revoluţie.ro
Comitetul de Reprezentare a Victimelor Comunismului (website)
Numele Revoluţiei
[modifică]
Note
^ Ioniţoiu, Dicţionar - litera P / Mihnea Paraschiv. Au fost eliberaţi la 22 decembrie 1989, orele 14.00.
^ Ziua: Ceauşescu şi-a sfidat sfârşitul, ziua.net, 19 decembrie 2008
^ Imagini filmate la Braşov, Youtube.com
^ Interviu cu fost ministru de externe, Ştefan Andrei, ziua.net, 5 august 2008
^ Jurnalul Naţional: „Să nimicim conspiraţia!” (16.12.2008)
^ Jurnalul Naţional: Misterele nedezlegate ale nopţii de 21 decembrie (23.04.2004)
^ Jurnalul Naţional: Soluţia finală: crematoriul
^ Jurnalul Naţional: Moartea a avut buletin de Bucureşti, 20-05-2004
^ Interviu cu Victor Stănculescu, stirea.wordpress.com
^ Romulus Cristea- „Revoluţia 1989”, Editura „România pur şi simplu”, 2006, pag. 15 şi 128
^ Montaj video pe Youtube: „Deturnarea revoluţiei de către neocomunişti”: Scene de luptă, Discuţiile din culise, Declaraţii televizate, Organizarea noii puteri centrale
^ Cicerone Ioniţoiu - Album al eroilor. Decembrie 1989
^ Cpt. Românescu Marian (fost cadru USLA) şi Dan Badea: USLA, Bula Moise, teroriştii, şi „Fraţii Musulmani”, în: Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp.8-9[1]
^ Adrian Socaciu: După nopţi de groază şi tortură, toţi teroriştii sînt liberi, în: Cuvîntul, nr. 1-2 ianuarie 1991, p. 5.
^ Al. Mihalcea: O gafă monumentală, în: România Liberă, 31 octombrie 1990, p. 5a.[2]
^ Relatarea miliţianului Constantin Paisie (jurnalul.ro, 24. dec. 2008)
^ Relatarea comandantului de garnizoană din Târgovişte, Kemenici
^ Romulus Cristea - „Revoluţia 1989”, Editura „România pur şi simplu”, 2006, pag.34
^ Romulus Cristea - „Revoluţia 1989”, Editura „România pur şi simplu”, 2006, pag. 243
^ Romulus Cristea - „Revoluţia 1989”, Editura „România pur şi simplu”, 2006, pag. 14
^ REPLICA, Morţi şi răniţi la Hunedoara, de Monalise Hihn
^ Marius Mioc: Politicienii şi revoluţia din 1989
^ Kovesi cere revocarea procurorului Dan Voinea, Ziare.com, 23 Octombrie 2008. Dan Voinea a fost între anii 1997-2000 şeful Secţiei Parchetelor Militare. El s-a ocupat de dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, şi de cel al Revoluţiei din decembrie 1989. În aprilie 2006, a fost numit adjunct al procurorului militar şef al Secţiei Parchetelor Militare.
^ Romulus Cristea- Interviu cu generalul-magistrat Dan Voinea: „Toti alergau după un inamic invizibil”, articol apărut în ziarul „România liberă” din 22 decembrie 2005
^ „România liberă”, 24 dec. 2008
^ Jurnalul Naţional: Agenţii acoperiţi, trecut şi viitor, jurnalul.ro, 6 noiembrie 2007. „Precum spunea poetul: la trecutu-ţi mare, mare viitor. Foştii ofiţeri de informaţii acoperiţi moşteniţi de la vechiul regim au fost cooptaţi in noile structuri politice şi administrative, o dată cu majoritatea reţelei informative”. O fascinantă analiză a fenomenului, semnată prof. dr. Liviu Turcu.
^ În: „Caietele Revoluţiei” editată de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, nr. 3(10)/2007, pag. 14

Surs : Wikipedia

duminică, 20 decembrie 2009

Iarna-i grea omatu-i mare

Pot spune ca de vreo saptamana doua , chiar e iarna . :)) De ce zic asta ? Pai in ultimii ani , daca mai tineti minte , nu prea am avut parte de asa ceva . Ba ningea si era prea cald si se topea , ba nu ningea destul , venea ziua si se ducea zapda . ;))
Acu , stim bine ca a nins vreo 2-3 zile la rand , apoi a venit gerul si tot asa . Lumea tot acuza autoritatile ca nu si-au facut treaba din prima zi si bla bla bla ... da este o treaba logica aici (zic eu) , cum sa dai cu tractorul cu lama urmat de alt tractor cu antireapant daca pe strazi e ful de masini ... Daca dadeau cu antideprapant dupa 5-10 minute nici nu se simtea ca s-a dat ... In fine ...
Partea tare la datul zapezii cu lama , :)) , e ca saracii oameni care isi parcheaza masinile pe marginea strazii (cel putin la strada mare , pe Stefan cel Mare) , au ramas cu masinile acolo si acoperite cu zapada . Radeam cu Dinamic aseara ca zice el , cum ar fi fie o masina acoperita i ntotalitate de zapada , ar crede astia ca e morman de zapada si l-ar lua cu buldozerul . :))
In fine ... am sa termin ca vreau sa ma bag sa termin cd-ul 3 din part. II din Godfather . :D


Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

sâmbătă, 19 decembrie 2009

American Pie The book of love

Din intamplare am dat peste American Pie - The book of love , adica American pie 7 (daca tin eu bine minte) . Nu am dormit toata noapte pentru ca am facut o pauza de noapte alba cu The Gadfather si am fost pe la varamiu sa ma uit la un horror ... Am ajuns acasa pe la vreo 6 jumatate , m-am mai plimbat pe net si am dat de filmul cu pricina ... L-am dat jos pana mi-am luat o tigara si apoi m-am uitat la el . . . Nu am dormit toata noaptea , dar dupa filmul asta pot spune ca nu mai sunt obosit . :))
Sa incep cu o introducere in film si mai departe va las pe voi sa il vedeti . Nu cersesc [,] comentarii cu pareri despre film pentru ca stiu ca nu o sa imi dati . :))

Deci filmul asta , la fel ca celelalte placinte , se petrece la liceu (sau ce mai e si ala :">) . Sunt niste virgini care isi doresc sa scape de virginitate si incearca ei prin metode proprii ... La un moment dat din intamplare unul dintre cei 3 (ca erau 3 la numar :)) ) , a gasit prin biblioteca (in timp ce facea curat ca distrusese biblioteca) gaseste o biblie a sexului . :)) Acolo avea cred ca absolut tot ce se poate spune despre sex . Cartea era scrisa de niste fosti liceeni care au trait acele momente si le-au pus in carte ca sa invete si altii . :))
Mai departe va pun un trailer de pe iutub sa va faceti o idee (ca sigur nu intelegeti nimic din ce am explicat eu mai sus) .



Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

joi, 17 decembrie 2009

Wallpapers de Craciun

Am gasit si niste imagini pentru desktop-ul vostru . Sper sa va placa .

P.S: Pentru a le salva la marimea initiala , da un click pe imaginea dorita , apoi click drapta si save as (dupa cum bine stiti) . ;)) :D












Avatare de Craciun

M-am gandit sa pescuiesc niste avatare si sa le urc aici . Astea mi s-au parut cele mai simpatice ... Sper sa va placa si sa le puneti la avatar . ;))

















miercuri, 16 decembrie 2009

Ninge pe Moldova


Asa cum toata lumea stie , toata ziua a nins azi la Vaslui . :)) Toata lumea e fericita de zapada (probabil) ... sigur fetele nu-s asa de fericite . Sincer mi-am luat-o si eu incercand sa i-o fac lu' Cip . Cand zic sa i-o fac lu Cip , ma refer la faptul ca am vrut sa il pun jos pe om ca sa ii dea fetele zapada in muie ca le-a dat si el destul ... si pana la urma ne-am ales cu o tavaleala reciproca din care eu am iesit cu muia inghetata si picioarele cam la fel , iar el cu un fes inghetat , neutilizabil pana maine si nu mai stiu (stie el sigur) . Eu is fericit ca ninge , pentru ca nu tre' sa imi spal papucii ca se curata singuri , ma dau pe zapada/gheata cu sania/in picioare/in cur , le dau cu zapada in muie la fete si nu mai stiu ... da ca o concluzie din partea mea , omatul e bun doar la spalat papucii ! Aceasta concluzie fiind trasa din cauza inghetului cu care m-am ales in urma confruntarii shaolin cu Cip .
Am sa inchei acest post cu un colind cunoscut ...





Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

joi, 10 decembrie 2009

Top filme bune

Aflandu-ma in turneu la Piatra Neamt , m-am gandit sa fac un top saptamanal cu filme bune din categoriile , horror , comedie , actiune .
O sa incep din seara asta cu niste filme propuse de colegii de camera iar de la urmatoarea saptamana astept propunerile voastre .


Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate ,
cezareell .

Pauza de turneu



Plec in turneu pana duminica , deci va fi o pauza cam lunga , dar merge . Voi reveni in forta cu poze din turneu si altele . ;))

Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

miercuri, 9 decembrie 2009

Paulica de la Roman - Sunt sofer de camion

Imposibil sa nu il stiti pe Paulica de la Roman . Credeati ca nu va rezista pe piata muzicala ?! Iata ca va uimeste din nou cu vocea s-a spranaturala si cu rimele inedite !

Paul Lica de la Roman - Sunt sofer de camion cocalari.com
Vezi mai multe video Haioase


Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

Video funny

marți, 8 decembrie 2009

Guess Who - Locul potrivit (Video)

Nu mai are rost sa comentez !



Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .

Invitatii pe lockerz

Mi-a dat si mie un prieten o invitatie pe lockerz .

Ce este Lockerz?
Poate unii dupa ce o sa cititi acest post nu o sa credeti dar este real.Este un site American,unde iti faci cont pe baza de invitatie(cine vrea invitatie sa imi trimita PM cu mail-ul lui),strangi puncte(PTZ) si cu ele ''cumperi'' produse,fara a plati NIMICA!Totul este gratuit.
Sa va explic cum se castiga puncte:
1.Login Zilnic-2 PTZ
2.Raspuzi la o intrebare zilnica,la care nu conteaza raspunsul-2 PTZ
3.Dai o invitatie-2 PTZ
Siiiii,daca dai 20 de invitatii,devii Z-Lister.Ce este Z-Lister?Este un fel de V.I.P.In loc de 2 PTZ primesti 4 la oricare dintre metodele mentionate mai sus.
Daca devii Z-Lister primesti si un tricou cu Lockerz.

FAQ (frequently-asked questions)


1. Este site-ul un scam (o teapa, o inselatorie)? - NU! Cel mult site-ul nu functioneaza la parametrii optimi deoarece este inca in stadiu beta.
2. A primit cineva din Romania ceva de la ei / trimit in Romania? - DA!
3. Site-ul nu pare terminat, de ce? - Site-ul este inca in perioada beta, fara o data de lansare 100% sigura.
4. Cum completez corect datele din settings? - Nu folositi diacritice. "FIRST NAME" este prenumele. Treceti adresa exact ca in buletin. Numarul de telefon trebuie completat sub forma 00407xxxxxxxx. La "STATE" treceti "RO", nu judetul sau altceva, asa ne-au informat cei de la Lockerz. "ZIP CODE" este codul postal, il puteti afla de aici.
5. Unde gasesc ultimele informatii din partea site-ului Lockerz? - Pe adresele lor de Twitter si Facebook.
6. Cand o sa fie urmatorul restock? - Nu se stie, nu o sa mai fie anuntat din timp, maxim in aceasi zi cu restock-ul.

So, care vrei invite pe lockerz.com postati aici mail sau pe pm.
Invitatiile ajung ceva mai greu. (copy/paste de pe un forum , scris de Radu (Erik) ) . Asta ca sa nu il supar iar pe Bobo . ;;)

Cine vrea invitatii , contact me la id-ul : cezareelll .

Pentru voi corespondentul de pe bancheta din spate , cezareell .